Theodor Pallady

·  un aristocrat, la propriu şi la figurat, provine dintr-o familie de boieri moldoveni, mama sa având sânge cantacuzin

·  şi-a început instrucţia acasă, în particular, cu un institutor francez.

·  a urmat liceul şi, la solicitarea fermă a tatălui, a început studii . universitare de inginerie la Bucureşti.

·  continuă studiile la Dresda, unde, unul dintre profesori descoperindu-i talentul, îl îndrumă spre Paris

·  pleacă la Paris în 1889, şi studiază la Şcoala de arte frumoase

·  are şansa de a lucra sub îndrumarea unor pictori celebri ca Gustave Moreau şi Pierre Puvis de Chavannes

·  în perioada respectivă, Parisul era inima creaţiilor, iar în jurul lui Pallady erau mulţi pictori care în timp au devenit cunoscuţi, cum ar fi Henri Matisse (de care l-a legat o lungă şi frumoasă prietenie precum şi o continuă polemică asupra principiilor picturii) şi Georges Rouault

·  se întoarce în ţară în 1904, cu o experienţă franceză care îşi spune cuvântul, expoziţiile sale bucurându-se de aprecieri din partea publicului şi a criticilor, fără însă a deveni "popular"

·  se desprinde din cotidian prin apelul la clasic, la compoziţiile durabile, pe care le considera perene, încercând sa realizeze o operă care transcende imediatul

·  un pictor complex, în stilul căruia se regăsesc mai multe influenţe (Şcoala germană, Art Nouveau, accente de fovism) dar şi o pregnantă notă autohtonă

·  "Nu sunt modern, sunt din toate timpurile" spunea chiar el, în timp ce Victor Eftimiu îl numeşte "Cel mai intelectual dintre artiştii români "

    Predilecţia lui Pallady pentru natura moartă denotă dorinţa de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia şi armonia sa. Renunţarea la pictarea peisajelor naturale dă impresia unei căutări a semnificaţiei concentrate în corola unei flori, într-un fruct sau în frunzele adăugate obiectelor cotidiene. Aportul picturii lui Cézanne nu este de loc neglijabilă pentru formaţia lui Pallady, însă cu siguranţă reflexiile sale asupra picturii medievale române au jucat un rol tot atât de important.
   Daca artistul a ales ca modalitate de a se destainui in primul rand,natura  moarta,aceasta nu inseamna o tendinta de limitare la o tematica.Cele cateva obiecte asezate in fata sevaletului au pentru el semnificatia unui campei al universului ,al armoniei si al poeziei lui.Ele nu-si pierd intelesul real,raman obiecte,dar cuprind in existenta lor umila ceva din existenta marii nature,care nu se pot manifesta astfel decat in ipostazele acestea concrete ale frumosului.Uneori din armonii de galbenuri solare si de rosu fierbinte se degaja o atmosfera de delicatete,iscata din purificarea pana la esenta formelor colorate.Volumele sunt construite distinct dar se contopesc apoi,intr`o vibratie coloristica unica..Plutind pe deasupra naturilor sale moarte,a peisajelor ,a nudurilor feminine,lumina nu ;asa pete intens colorate,ci mangaie suprafetele de culoare clar delimitate,ea se ascunde parka,in insasi structura volumelor pictate,iradiind,calma si cuprinzand in stralucirea ei egala intreaga compozitie.

În ,,Vaza cu flori" alege două tipuri de plante ornamentale în jurul cărora compune cu grijă alte obiecte, redând prin culoare o atmosferă caldă. Fiecare tablou ne povesteşte parcă despre o clipă din viaţă, stocată în imagine, la care autorul a vibrat şi pe care a dorit să o materializeze. Mergând pe complementaritatea orage-albastru, aşază în fundal o altă imagine, tot cu flori, creând un dialog, dar şi o oglindire.

Un alt element prezent în opera lui Theodor Pallady este fereastra. În tabloul ,,Flori la ferestră" există o fereastră deschisă către lume. Se creează un dialog între creaţia umană - arhitectura şi creaţia mamei natură  - florile. Acest bucheţel aşezat într-o glastră oferă prin culoare, o nuanţă vieţii, destul de grizată. Pictorul a amplasat vasul in imediata apropiere a pervazului, conferind acestuia un statul de prag vizual, între două trăiri, cea interioară şi cea exterioară. Cromatica interiorului este mult mai vie spre deosebire de cea a exteriorului, unde griurile elegante şi puţin misterioase creează o atmosferă meditativ-contemplativă.
Pentru peisajele sale parisiene,Pallady alegea mai ales locurile din vecinatatea Senei,atat pentru a sugera tremorul luminei pe suprafata apei,cat si pentru a reda planurile unui peisaj,unde zidaria caselor,frunzisul arborilor,miscarea orizontala a fluviului formeaza o gama de culori perfect unitara intr-o imagine coerenta.

  Printre tablourile paresiene se numara si “Colt de pe  malul Senei”, văzut de pe unul dintre podurile pariziene, reprezentand o  atmosferă de toamnă cenuşie, cu un pâlc de copaci desfrunziţi în dreapta şi un pescar solitar, pictat în griuri şi violet stins şi brun.
In picturile sale nu gasim efervescentul Paris al marilor artisti,ci acela al podurilor singuratice,al stradutelor triste,al intimitatii evocate de poezie,mister,tandrete si spiritualitate,imortalizate in”reflexe tomnatice si cenusiuri argintii”.
  Pe langa naturile moarte si peisajele paresiene,s`a infatisat in numeroase autoportrete, care dezvaluie o latura specifica a cestei arte complexe.Cel mai important autoportret este cel din 1942 ,lucrare ce prezintă chipul hieratic al pictorului asemănat cu o icoană,parca ar fii desprins din  frescele stravechi.Figura artistului are ceva “de pasare singuratica” cu privirea ei concentrate,cu profilul dezvaluind nelinistea ce se ascundea sub calmul aparent,perfect echilibrat al intregii constructii compozitionale.

O mare influenta   au avut-o  asupra lui stilul sau valorile romanesti - arta populara si cea bizantina. Toate subiectele sale - naturi moarte, peisaje, nuduri - au fost redate intr-o atmosfera cu o cromatica vie si intensa, care solicita complex privitorul. In aceasta lumina cuvintele lui Pallady "Nu sunt modern, sunt din toate timpurile" sunt emblematice pentru unul dintre cei mai prestigiosi artisti moderni romani.

 Spre sfarsitul carierei a fost numit in 1956 Maestru Emerit al Artei,organizandu-se Expozitia retrospective Theodor Pallady.  O mare parte din lucrări sunt expuse periodic în muzeul ce-i poartă numele, dar regăsim lucrări la Muzeul Naţional de Artă, în colecţia Zambaccian, Centrul de Arte din Lakewood, Ohio SUA, precum şi în alte colecţii - Dona, Oprescu, Simu, Garabet Avakian ş.a.

 In 2007, Theodor Pallady a redevenit răsfăţatul colecţionarilor, aşa cum şi-a dorit toată viaţa. Este cel mai bine vândut pictor din acest an, a ajuns pe primul loc în topul general al vânzărilor pe piaţa de artă românească.